Doamna B. „6”

Francezii sunt indiscutabil singurele suflete ale lumii gastronomice. De ce? Pentru că le plac lucrurile simple şi bune. O cafea mare şi o felie încăpătoare unsă cu ceva. Bine simplul de multe ori nu mulţumeşte pe oricine, dar de obicei ceaşca tare de cafea o putea mulţumi pe B. ” Îmi doresc uneori să se termine totul, să ajung în Rai şi să îmi cumpăr o casă, una ieftină şi cochetă, m-am plictisit de toată eleganţa asta incomodă.”  La sfârşitul zilei când mergi în pat, ostenit, te gândeşti bine şi realizezi că nu poţi fi fericit dacă nu te iubeşti mai întâi pe tine şi mai apoi pe ceilalţi. B. se simţea vinovată pentru toate compromisurile făcute, era prima dată când îşi dorea să devina o personă, să depindă de destin şi să îmbătrânească, chiar să fie săracă şi să lupte pentru a trăi. Dar B. a luptat, a ajuns unde a vrut luptând şi a dovedit că dacă îţi doreşti poţi. La un moment dat toată această înţelegere cu întunericul te oboseşte, te mutilează, iar B. îşi doreşte şi încearcă să iasă din acest joc, din păcate e prea târziu, o dată ce ai semnat acest pact, nu mai poţi da înapoi.

În liceu, această fată ce pare atât de încrezătoare acum, era total lipsită de curaj şi nu avea nici o viziune asupra viitorului poate doar, îşi dorea să devină o balerină pripită, o dansatoare slabă şi acceptată de colegele ei ce aveau o oarecare influenţă în rândul liceenilor. Din păcate acest vis nu i se putea împlini aşa cu una cu două, era o fetiţă grăsuţă, cu pomeţi pronunţaţi şi roşiatici ce nu părea că ar accepta o dietă minune şi un program de excerciţii drastice ce aveau menirea să îi confere trupul mult dorit. Plus că în liceu B. era batjocorită şi în fiecare zi încrederea ei avea de suferit din cauza colegelor ce îi spuneau că niciodată nu va ajunge să arate ca o balerină sau măcar ca o persoană normală ce nu suferă de obezitate.  Acum toate prietenele ei sunt moarte şi îngropate adânc, iar ea este vie şi arată ca un model gata să intre pe podium, deci cine a învins, cine e adevărata regină? Cine mai poate să râdă acum?

” Nu am fost genul acela de persoană care să alerge după banii cuiva, da şi probabil sună ca şi cum m-aş contrazice, dar nu este aşa. Nu am întâlnit încă partenerul potrivit şi de aceea le-am devorat banii, oricum sufletul era în putrefacţie, eu doar i-am ajutat, le-am curmat suferinţa. Eu vreau sufletul lor nu banii!” Aşa mulţi au încercat să o doboare, aşa mulţi au venit şi au venit în perioadele ei de glorie, dar în acele perioade B. nu putea fi nici măcar atinsă. „Da, oamenii de multe ori nu mă iau în serios, mă privesc ca pe o bogată excentrică ce îşi permite să bea vin dintr-un pahar de gheaţă cu diamante pe post de cuburi, dar eu nu beau vin, vinul îi ajută pe ei pentru că lor le bate inima, mie îmi place coniacul.”

Acum ceva timp, când B. era încă un copil neastâmpărat şi vesel, mătuşa acesteia începuse să aibă primele simptome ale bolii,suferea încet şi nu avea de gând să spună nimănui acest lucru, mai ales lui B. Voia să îşi trăiască viaţa printre cei dragi şi nu voia ca aceştia să îşi aducă aminte de ea ca fiind o persoană bolnavă, tristă şi preocupată doar de propria persoană. De multe ori aceasta era singura care o înţelegea pe B. cu adevărat, mereu o încuraja să se urce pe pian, să cânte cum nu o mai făcuse şi îi spunea mereu înainte să înceapă: „să cânţi cum nu ai mai cântat niciodată, oamenii sunt nişte finţe tare crude se vor sătura repede de tine, deci improvizează, joacă teatru, să faci ce îţi trece prin cap, să te urci pe pian, să îi dai foc, orice… orice numai să le atragi atenţia asupra ta şi apoi încet le vei sorbi sufletele şi vor rămâne ai tăi, doar ai tăi!” B. nu suportase gândul că mătuşa acesteia părăsise lumea aşa de devreme, se gândea totuşi că această moarte e ca o renaştere, aşa cum spunea ea, sufletul are datoria să renască iar şi iar şi iar până îşi găseşte echilibrul. B. nu avea multe prietene, sau rude, dar ştia că dacă îi era tare dor de vechile ei amice din facultate, bătrânele ei partenere de băut din barul de lângă campusul facultăţii, dar ele erau istorie, putea să le contacteze poate printr-o şedinţă de spiritism sau cu ajutorul tablei Ouija. „Pe mine nu mă preocupă părerea celor din jur, nu pot să am grijă şi de problemele lor, probabil mă consideră femeie, probabil bărbat, poate monstru, dar eu vreau să cred că sunt o pasăre Phoenix ce reînvie mereu şi mereu din propria-i cenuşă.”

„Nu îmi place să călătoresc prin anumite oraşe, mai exact oraşele mari, poate pentru că oamenii de acolo nu ştiu ce înseamnă viaţa, ei mereu caută să devina faimoşi, caută bani, influenţe puternice, dar nu se caută pe ei şi mie îmi place să joc anumite jocuri, lor nu… eu sunt din Franţa şi o sunt în stare să omor pentru ce îmi doresc!” Lui. B. îi place mult mâncarea franţuzească, pentru că mereu este servită în cantităţi mici şi nu îţi dă posibilitatea să te saturi. Totul devine ca un drog, o brioşă cu afine şi un ceai de fructe poate să îţi provoace o adevărată gaură în buget dacă te laşi influenţat de gusturile lor puternice, sau nopţile petrecute prin restaurantele rafinate ale Parisului, dimineţile acrişoare din camera hotelului, prânzul scump luat pe terasa hotelului din faţa Turnului Eiffel şi cinele misterioase. Da, pot să spun că B. avea mereu grijă de ea, ştia că întâi trebuie să te resfeţi pe tine, să te iubeşti mai întai pe tine şi apoi să îţi vezi de problemele celorlalţi. 

4 comentarii

  1. andreea · februarie 20, 2012

    de ce film/carte este vorba?
    Multumesc….

    • buticulimaginatiei · februarie 20, 2012

      Buna, nu este vorba despre un film, sau o carte, Doamna B. este o nascocire a imaginatiei mele, iar tot ce citesti tu este scris de mine, singurele mele inspiratii raman necunoscute, dar te asigur ca nu ma sinspir din carti sau filme!

      • andreea · februarie 21, 2012

        Uau, pai atunci te felicit, e foarte bine scris si e chiar palpitant….
        Ma gandisem ca daca e o carte ar merita sa o citesc..
        Asa o sa continui sa astept postarile tale despre captivanta ”Doamna B.”
        Mult succes in continuare!

      • buticulimaginatiei · februarie 22, 2012

        Multumesc frumos, asta si vreau sa am un public fidel, multumesc frumos pentru atentie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s