We need fantasy to survive because reality is too difficult…

Galerie | Posted on ianuarie 18, 2012 de buticulimaginatiei

Astăzi am realizat că întotdeauna grijile şi frica de oameni sunt singurele piedici între tine şi scopurile tale. Şi probabil vă întrebaţi cum am ajuns eu la concluzia asta banală? Atunci când eram copii şi recitam cu cel mai sincer şi convingător ton poezia de la serbări, persoanele din public ne aplaudau şi ne felicitau pentru debordanţa şi încrederea de care dădeam dovadă pe scena aia mică şi aglomerată de întuneric. Acum… ei bine acum nu mai cred că am putea face asta. Ştiţi de ce? Pentu că intervine teama. Copilăria este singura perioadă în care noi ca oameni nu ne interesăm absolut deloc ce cred ceilalţi despre noi şi asta ne conferea încrederea de care aveam nevoie. Pe măsură ce creştem ne ruşinăm, ne este ruşine de anumite ipostaze ale noastre, de anumite gesturi, de anumite fraze pe care le rostim şi încercăm să părem ceea ce nu suntem, numa în speranţa de a mulţumi „masa”.  Până la urmă cred că nimeni nu te poate răni fără voia ta!