Doamna B. „2”

„Uneori inima mea se simte îngropată în dune negre de nisip şi alteori inima mea se simte scăldată în curcubeu, sunt puternică, nu încerca să mă citeşti, să mă creezi sau să mă cunoşti, nu vei putea, te voi mânca! Nu ştiu de ce persoanele din jurul meu mă consideră un sprijin , mereu se întâmplă să vină cineva la mine în birou să îmi încarce memoria cu problemele lor inutile, poate pentru că port prea mult roz, sau poate pentru că zâmbesc prea mult, dar înţelege-mă că pot să le rup gâtul în orice moment! „

Unele femei aleg să-şi urmeze visele, iar altele aleg să urmeze visele bărbaţilor. Dacă pentru multe dintre ele asta ar fi o întrebare la care nu ar avea un răspuns imediat, pentru B. nu însemna o bătaie de cap. Dacă te întrebi în ce mod ai putea să-ţi satisfaci toate visele, aminteşte-ţi că dacă îţi alegi cariera aceasta nu se va da niciodată jos din pat şi-ţi va spune, „nu te mai iubesc”.  Primul ei soţ, Jonathan, a considerat-o o cârpă, ce-i drept una ţesută cum trebuie, dar totuşi o cârpă ce trebuia mânuită din spate, o cataloga drept un eşec, îi spunea de fiecare dată că nu va cunoaşte succesul, niciodată nu va avea bani şi că mereu va depinde de buzunarul lui care se va închide şi deschide numai la voia acestuia. Jonathan a subestimat-o, nu B. era cârpa ci el, o cârpă murdară, dar scumpă încărcată cu particule valoroase ce i-ar fi adus acesteia un venit considerabil, atâta cât să îi plătească plăcerile costisitoare până va întâlni un nou Jonathan, cu un buzunar la fel de plin.  

Lana era furioasă, avionul ei trebuia să plece spre casă la 4 dimineaţa, dar nu avea destul timp la dispoziţie să-şi împacheteze tot ce dorea, era scârbită cu totul de caracterul şi trupul surorii sale, nu dorea să-i lase nici un zâmbet de satisfacere pe buze, tot ce voia era să împacheteze totul şi să place, să o părăsească şi să-şi plângă furia celorlalţi din familie, să o dezbrace pe B. de toată pielea ei parfumată în politeţe şi teatru ieftin, în faţa tuturor! Dar totul a ieşit prost, Lana nu a apucat decât să se uite în oglinda din baie, B. îi şoptise ceva la ureche exact în momentul în care dorea să ridice tonul la ea şi să înceapă veşnica ei morală. „Nu uita… Cleopatra şi-a ucis propria soră numai pentru a-şi atinge ţelurile, pe mine ce m-ar opri să o fac!” 

Viaţa e ca o ceaşcă cu ceai, ceaiul îţi este trupul iar aburul îţi este sufletul, cu fiecare moment care trece sufletul îţi părăseşte trupul care se răceşte. „Refuz să îmi privesc trecutul într-o aură tristă, prefer să îl vizualizez într-un mod artistic, am ştiut mereu să lupt pentru ce am vrut, am mers pe principii neortodoxe precum „scopul scuză mijloacele” şi presupun că am intrat într-o lume în care sacralitatea nu prinde rădăcini.” B. s-a considerat mereu un artist, bine terminase facultatea de arte dramatice şi cinematografie şi asta a ajutat-o foarte mult, în viaţă mai trebuie să joci şi teatru, nu mereu, dar trebuie!  Mătuşa lui B. murise acum 5 ani răpusă de lupus. Era o femeie extravagantă, puternică şi foarte sigură pe ea, nu a lăsat nici un moment impresia că ar fi speriată sau că s-ar fi gândit vreodată la moarte ca la un moment terifiant, un moment ce trebuie să te sperie groaznic şi să te descurajeze. Mătuşa ei Charlotte a avut o influenţă puternică asupra lui B., o considera ca pe un model, faptul că supravieţuise într-un timp în care femeile nu puteau să trăiască fără un sprijin masculin, sprijin ce o părăsite pe ocolite şi fugise cu toată averea, o transformase într-un model puternic şi demn de urmat în ochii acesteia. „B. atâta timp cât supravieţuieşti şi trăieşti demn şi duci o viaţă curată în văzul lumii te scuză de toate compromisurile pe care le-ai făcut pentru a ajunge aici!” 

Un comentariu

  1. Alice*Momo-chan* · aprilie 9, 2012

    Ma gandeam sa iti las un comentariu amplu la sfarsit, dar nu ma pot abtine sa nu mai zic doua-trei cuvinte. Povestea ta are actiune, si chiar bine inchegata, nu e nevoie intotdeauna de dialog de a misca lucrurile… si fraza ” în viaţă mai trebuie să joci şi teatru, nu mereu, dar trebuie! ” este atat de bine spusa. La urma urmei, toti ne jucam rolul:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s