Tristeţea nu înseamnă maturitate!!!

Cred că am mai spus pe undeva, nu mai reţin, dar eu nu scriu despre oameni, rectific… nu prea am scris până acum despre oamenii obişnuiţi pe care-i întâlnim în fiecare zi, la şcoală, la muncă poate la cumpărături sau la coada din supermarket. În schimb scriu pentru oamenii ca mine, cei care se aşteaptă să citească şi despre viaţă şi altfel de literatură. Niciodată nu am putut fi acuzat că aştept aplauze de la vreun public care să-mi idolatrizeze munca , nici măcar gestul infim de a da „like”, aştept doar un zâmbet pentru că un zâmbet este dovada că sufletul nostru este nemuritor.  Sunt zile în care şi eu obosesc şi nu mai am cuvinte, dar mă întorc în mine şi dorm. Înghit cuvintele şi le transform în gânduri, vesele, pentru că negativul mi-ar pune capac. Nu am înţeles niciodată acest concept, există persoane care aleg să-şi joace viaţa ca pe un rol, sunt pregătite să-şi rostească replicile melancolice, triste şi „în opinia lor” MATURE. A fi matur nu prea cred că are de-a face cu tristeţea, NU ARE. Nu am înţeles de ce îşi valorifică talentele prin metode care mai de care mai bizare, eseuri macabre despre sinucideri şi depresii, despre ură, picturi şi fotografii incolore înfăţişând chipuri triste şi plânse, automutilate, probabil în concepţia lor asta înseamnă a fi matur, a duce viaţa cu totul la alt nivel, unul mai înaintat, „zic ei..”, dar… bine poate greşesc, arta de cele mai multe ori este optimistă, veselă şi caldă. Publicul, oamenii au nevoie de veşti bune, au nevoie de surse de inspiraţie puternice, de modele care demonstrează că trebuie să munceşti şi să zâmbeşti în viaţă, nu să te dai bătut şi să te scufunzi într-o pagină mâzgălită cu gânduri negre, dar negru e puţin spus! Am impresia că aceşti melancolici „artişti” consideră că negativismul, pesimismul, în general tot acest tablou mormântal se vinde cu kilogramul, se vine ca pâinea caldă, dar este greşit, oamenii sunt mult mai atraşi de un zâmbet cald, de o operă de artă care să le inspire încredere, siguranţă.

„Un vechi şi memorabil prieten de-al meu zicea şi avea perfectă dreptate”…”m-am săturat să intru pe facebook şi să dau cu nasul de versurile sau pozele vreunei „artiste neînţelese” care exprimă doar „prostie domne’ „, gânduri tâmpite care vor să impresioneze publicul prin maturitatea gândirii, „da’ de unde maturitate”?

Dragă lume, uneori bat câmpii cu graţie, dar o fac în cea mai optimistă manieră şi mă bucur!

Mulţumesc,
Cu respect (vă umplu de el)

 

Un comentariu

  1. catalina1388 · noiembrie 21, 2011

    Cata dreptate ai… 😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s